Cuvintele dintre noi se ridicasera atat de sus, ca a trebuit sa o sarut..
Cineva trantise usa si-i prinsese ingerului aripa.Strigatul a fost ca al unui pahar care se sparge de podeaua cea fara de sfarsit.REstul era doar singuratate si tristete.Dupa aceea a inceput sa se lase intunericul.
De ce scrii pentru nemurire, mi sa spus, chiar de catre poetul contabil care era extrem de practic cand moartea este mai aproape.
Tamaia este deodorantul religiei.
Dupa ce si-a pus in joc casa si intreaga avere de disperare si-a riscat si destinul.
Pentru cine se imbraca nevasta orbului?
Cu raceala unui chirurg a infipt pumnalul criticii in fragezimea lipsita de apararea poemului..
L-am vazut atat de fericit si de sigur pe sine incat nu m-am putut abtine: Dumneata esti facut pentru a scrie poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu