Tell me what u do if i put my love on you:x

http://www.trilulilu.ro/deiiia/dd1595c69e8aaf
Cand am auzit melodia pentru prima oara..:o n'as fi zis ca e cantanta de o romanca:x
Ador melodia asta:X

-->aLLy say<--

Could you love me in a Bentley?
Could you love me on a bus?
I'll ask 21 questions, and they all about us














POZE Noooii:x

..e doar..21 questions

De cateva zile ascult intr'una 50 cent 21 questions.. melodie vazuta pe blogul ioanei:x Pur si simplu o ador... ma regasesc in cateva versuri.. chiar ma apucat plansu' la unele ideii... Cert e ca de la un timp nu ma mai inteleg eu cu mine..Am cam neglijat blogu pentru ca am un program incarcat macsim: scoala acasa (jum. de ora) antrenamente acasa teme.. si de la capat... E foarte obositor dar sper ca dupa atatia anii chinuitori sa am rezultatele mult asteptate... deja am inceput cu dreptul si e bine.. Dar sa revenim la starea mea de spirit..:| sunt cu moralul -59835893953 .. serios:o Cu bebe nu m-am mai vazut de ceva timp pentru ca.. are o problema nu stiu ce problema da e grava ceea ce impiedica ca noi sa ne mai vedem...MIE DOR DE EL in puii mei.. E bine ca tata sa hotarat in sfarsit sa imi ia telefon.. si ce crezi express music[:))] Si plus de asta mia dat si bani engros azi .. nu stiu ce a fost cu el.. am venit de afara si am gasit 1 mill pe masa... 800 sa-mi platesc antrenamente si 200 ai mei daca stam sa o luam asa zi de dim mia dat 150.. chitrosenia mea...In sfarsit inteleg ce imi zicea mama: lasa ali nu comenta ca moare de tine I'll ask 21 question and they're about us..:(
Ps am gasit o poza geniala in telefonu' lu' tati meu:x
EA E singura chestie care ma face sa zambesc:X o ADOR(sis)

Cum iubeste barbatul american

de Iarina, 14 Februarie 2010(sursa flu.ro :x)

Stiti imaginile acelea din filme in care barbatilor americani li se aruncau flori si femei de gat? In care ei veneau zambitori si lasau in urma tigari si pachete de guma Wrigley’s? Copiii ii iubeau, femeile il adorau. Frantuzoaicele cochete chiar si dupa un razboi extenuant, japonezele in kimonourile lor si cu pasii de vrabiuta, toate acestea suspinau dupa baietii blonzii cu ochi albastri si dantura perfect. Iar ei isi asumau cu naturalete rolul de salvatori.


Si in zilele noastre femeile din Europa, cel putin din partea aceasta a continentului, viseaza ca un baiat din acela sa intre pe usa, sa-si lase diplomatul pe canapea, si sa le salute cu un sarut dragostos si cu replica “Hi, baby! How was your day?”, zambind cu toti dintii sai cei albi si sclipiosi.


Ei, dragele mele, eu am venit sa daram acest mit. Al barbatului american, atotputernic si salvator. Barbatul american actual este o combinatie de naivitate, vis American si o specie foarte ciudata de egoism.


Este entuziast fara ca asta sa se traduca neaparat in generozitate. Pentru ca nu este obisnuit sa primeasca, nici nu va da. Atunci cand face acte de caritate, o face pentru realitati care nu-i sunt in imediata apropiere. Va dona copilului Haitian, dar nu si vecinului. Pentru ca acesta are sansa si daca n-a profitat de ea, well, too bad for him.


Atunci cand vine in Europa, barbatul americanus calculeaza totul. El crede ca va prinde sarmul vechiului continent, dar si pe cel al femeii europene (percupute ca un exotism maxim) luand cateva doze din acestea dupa un ritual bine pregatit. Ei, aici e aici.
Esti privita ca o pasare exotica si tot ce spui este “very interesting”. Nu trebuie sa faci insa greseala de a trece peste taramul generalitatilor sau a informatiilor cu iz personal. Pentru ca ei nu vor sa “go too deep”.


Amabilitatea americana e una de plastic. Poate ca nu e ceva neaparat gresit aici si asa e orice amabilitate. Ceva superficial, un instrument care te ajuta in situatiile cu grad de dificultate redus, dar mai deloc in cele in care ai mare nevoie de asta. Cineva care lucreaza in State, mi-a relatat de curand o situatie, zic eu, graitoare pentru modul lor de a privi lucrurile. Aceasta s-a dus intr-o zi la lucru foarte trista. Lucru intuit si de colegii americani. Au intrebat-o de ce este trista, ea le-a raspuns ca a murit o cunostinta.

Urmatoarea replica a fost “oh, that sucks. What are you having for lunch?”. Amica mea a invatat cu aceasta ocazie un lucru extrem de important pentru supravietuirea in mediul american. Lucrurile neplacute le pastrezi pentru tine. Nu le impartasesti.

Cea mai mare teama a homo americanus nu este impotenta, cum ati putea crede. Ci ca ii vanezi cetatenia. Ei sunt extrem de convinsi de faptul ca universul lor este cel mai bun dintre lumile posibile. Si ca, oricat ar fi ciocolata de buna in Europa, mancarea de rafinata, vinurile de imbatatoare si femeile de dezinhibate, noi toti, astia care avem parte de ele in mod constant, visam sa traim acolo. Stiu ca realitatea le-ar da poate dreptate. Dar exista si exceptii. In care ei refuza sa creada.